| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Adrian Bodnaru* La cincizeci de ani mi-am luat motocicletă. Când o pornesc, în toba din dreapta începe San Remo, iar în cea din stânga, Mamaia. Mă feresc să accelerez între blocuri sau pe autostrăzi. Mi-e teamă de cine-ar ieşi la ferestre şi din pământ, la marginea benzinăriilor. O fac doar duminica, după ce prietenii mă încuie pe dinafară-n garaj. Şi totuşi se-nvârte, mi-ai spune urcând cu grijă în şa să nu te arzi la glezne ca în Renaştere. * Crezi că e uşor să fii iederă? Să acoperi ferestrele, să urci în pod după sticle goale şi să cauţi ultima picătură? Sau crustacee? Să mergi cu spatele ca să pui capul jos pe o valiză plină cu mărturii de pe glob. Ori pasăre? O pasăre de noapte cu nume scurte, scrise greşit în telefon ca notele dintr-un concert de absolvire la patru mâini? Dacă nu crezi, pedepseşte-mă! Fă-o la un banchet, cu cel mai de succes bărbat al mesei, când iese prietena ta la o ţigară. Apoi întoarce-te îmbujorată lângă mine, să ştie toţi. Şi spune că nu, nu e nevoie, plângi doar pentru că sunt muritor. * În fiecare seară, după şase, îmi priveşti cutele cămăşii. Când mă întrebi dacă am un copil? * Avem viitor! Ce ţi se citeşte-n priviri e scris atât de mărunt încât nu-mi ajunge noaptea să dau pagina înapoi. * Sunt aici, a fost doar un vis! N-am apărut din senin, cu doi porumbei pe umeri, în mijlocul pistei. Ai avut o desprindere uşoară, cum eşti obişnuită. * Ai pus cărţile cu greşeli pe rândul de sus? Ştii cum se spune: despre duminici, numai de bine! * Dac-aş fi bătrân, ai bloca liftul ca să-mi spui la mulţi ani? Şi aici, de la zece e programul de linişte. * Până şi un nor negru, de vară, mai sare câte un cartier, dară eu vorbind cu tine la telefon, la volan?! * Nu ştiu cu ce să încep despre mine. Eram pregătit să vorbesc mai la urmă. Dar se vede că sfârşitul anilor optzeci va fi antrenor sau nu va fi deloc. Şi, cum mingea e rotundă, se poate termina şi aşa, la egalitate, cu unu la data naşterii. |